Ani, viata si numaratori

"In the end, it is not the years in your life that count. It's the life in your years." zicea Abraham Lincoln.

Profund, nu-i asa? :)
Dar care este oare diferenta intre a pune viata in anii tai, in opozitie cu a pune ani in viata? Nu este vorba despre aceeasi numaratoare, la o prima vedere asupra ideii?

"Am jobul asta de n ani."..."Suntem impreuna de n ani."..."Fac asta de n ani."...

Si ce daca? :) Este in vreun fel o masura a fericirii, numarul de ani de ceva - oricare ar fi acel ceva? Sau vreun indiciu macar, asupra calitatii vietii sau asupra persoanei in sine, care are a spune despre el/ea numarul de ani de... ceva?

Am intalnit recent oameni absorbiti de o pasiune, de ceva in jurul carora li se desfasoara intreaga viata. Ca e un job (profitabil sau nu), ca e o relatie (romantica, de familie, sau de oricare alt fel), ca e un eveniment (prezent, trecut sau viitor), realitatea respectiva concentreaza intreaga energie vitala a persoanei. Ca si cand nu ar mai exista spatiu, timp, sau disponibilitate, a persoanei, pentru nimic altceva. Ca si cand persoana, si viata ei, nu ar fi nimic mai mult decat respectiva realitate.

Am putea numi aceasta atitudine... angajament (fata de respectiva realitate). Si am putea chiar masura angajamentul (in numar de ani, de exemplu). Dar fericirea, multumirea, sau simpla seninatate, pe care nu le degaja persoana, ce spun oare despre viata din anii respectivi?

Care ar fi alternativa? Cum altfel sa ne preocupam de viata si de ani, ca sa nu ne trezim scufundati intr-o realitate unica, coplesitoare, una care aduce cu ea multi ani, si comparabil de multe intrebari referitoare la viata aferenta anilor?

Poate incerc un raspuns postarea viitoare! :)

Riscul - cea mai buna abordare?

Ne intalnim frecvent cu situatii in care sunt necesare alegeri.
Nu orice alegere este o decizie.
O decizie implica rationament.
O alegere implica doar inertie.
Alegerile sunt mai usor de asumat, mai ales atunci cand alegerea este de a urma deciziile pe care le iau altii.
Probabil asta este una dintre sursele conflictelor "filosofice" pe care le dezbateau oamenii din Grecia Antica la fel cum le dezbatem si noi astazi, de genul "de ce viata mea este asa, si nu altfel".

Si totusi uneori, oricum ai decide, rezultatul depinde si de factori pe care nu ii poti controla sau estima.
Ceea ce conduce la intrebarea: cand este riscul cea mai buna abordare?
De exemplu in dilema urmatoare din teoria jocurilor, care este alegerea cea mai buna pentru prizonierii din context?
A si B se presupune ca au comis o crima. Dovezile sunt discutabile.
Daca niciunul din prizonieri nu recunoaste, pedeapsa este mai mica, pentru fiecare dintre ei (deoarece planeaza indoiala vinovatiei). Deci situatia este win - win.
Daca A recunoaste si B nu recunoaste, A primeste o pedeapsa mai mica, deoarece a cooperat cu investigatorii. Situatia A-B este win - lose.
Daca A recunoaste si B recunoaste, amandoi primesc aceeasi pedeapsa, mai mare decat daca niciunul nu recunoaste (deoarece vina este certa si pedeapsa maxima aplicabila). Situatia A-B este lose - lose.
Aceleasi ipoteze sunt valabile si pentru B. Orice ar alege oricare dintre prizonieri, logica duce la probabilitati comparabile de a castiga sau a pierde.

Deci... cand este riscul cea mai buna abordare?

Wobegon

De ce este dificil sa ii motivam pe ceilalti?
Exista cateva prejudecati standard, legate de cum te vezi pe tine insuti - care explica dificultatea motivarii:
- spotlight effect - presupunem ca oamenii din jur ne acorda o atentie mult mai mare decat in realitate - ca si cand am fi in mijlocul unei scene, cu reflectoarele indreptate catre noi
- transparency effect - credem ca tuturor celorlalti le este foarte clar ce vrem sa spunem - la fel de clar cum ne este si noua - nu mai acordam importanta comunicarii - ne asteptam sa "fim intelesi"
- wobegon effect - sau efectul "peste medie" - ne supraestimam calitatile si ne subestimam defectele - ne credem mai buni decat ceilalti
- efectul de "confirmare comportamentala" - atribuim succesele calitatilor noastre si esecurile - actiunilor celorlalti
- disonanta cognitiva - existenta simultanta a doua idei contradictorii - ne "mintim" pe noi insine ca sa acoperim o decizie/actiune/atitudine gresita