Zicala "Cogito, ergo sum" - este depasita. Asta era valabil in Franta secolului XVII. Omul de atunci a evoluat mult. Acum tot omul gandeste. Bine, prost, documentat, dupa ureche... nu are mare relevanta. Important e ca toti gandim. Asa ca acum putem sa dam cu pietre in altii. Daca tot gandim... de ce sa nu comentam? Daca tot putem vorbi orice, oricum, de ce sa nu folosim acest drept, pentru a ne exterioriza frustrarile - toti avem din astea - opinand despre altii?
"Comentez, deci exist". Am vreo calitate pentru a comenta? Incerc sa schimb realmente ceva, cu comentariul meu - doct - sau cred ca e suficient sa comentez, ca sa ma simt eu mai bine, cui ii pasa de ce simt cei despre care comentez. Pe bune, intreb: cui ii pasa?
Azi am fost intrerupta de mai multe ori din a lucra de variate evenimente si luari de cuvant, care mai de care mai originale, in felul lor, toate in jurul aceleiasi teme: intr-o tara in care fiecare cetatean este mai corect decat Corectitudinea insasi, o persoana publica traieste, desigur, in fata multelor camere de luat vederi, momente nefaste de viata. Si buna parte din cetatenii corecti anterior mentionati stau pe margine, ca la circ, si dau cu pietre. Persoana in cauza se pare ca este sursa tuturor relelor din lume, iar pedepsirea ei de catre soarta (prin interpusii ei, desigur), cea mai mare dreptate din lume. Altfel... nu-mi explic intreaga mahmureala colectiva cu care m-am intersectat azi. Toata lumea comenteaza despre un om care are niste probleme in viata. Exuberant, frenetic! Bine ca s-a rezolvat si asta, acum toti vom fi fericiti si Binele va castiga!
Nu este asa ca toata lumea are dreptul la un punct de vedere? Libertate fundamentala a omului, libertatea de exprimare, a fost castigata prin lupte si eforturi sustinute - la propriu - de altii, inaintea noastra. Nu este logic, deci, ca noi sa folosim acest drept - antecastigat pentru noi - ca sa ne razboim intre noi? Ce-ar fi omul contemporan daca nu ar comenta - justificat sau nu - la liber, despre alti oameni?
Dar oare ne intrebam, noi, oamenii comentatori, atunci cand ne apucam sa ne dam cu parerea, desfiintand alti oameni, lovind in reputatii, cauzand diverse - rareori bune - altora, daca noi chiar avem dreptul principial de a face asta? Oare n-avem fiecare ceva mai bun de facut cu timpul nostru, decat sa comentam despre altii? Oare nu ne-am putea folosi intelectul la ceva mai productiv decat acele comentarii - negative, demotivante, rele sau rautacioase - care nu doar ca nu construiesc nimic, ci chiar distrug?
As vrea sa fie clar - nu ma refer doar la "comentatorii" evenimentului de astazi. Mi se pare la fel de "onorabil" a comenta agresiv despre un om public pe care nu il cunosti si despre jobul caruia nu ai habar ca si a comenta fara vreun scop pozitiv in minte despre colegii, rudele, vecinii, care banuiesti tu ca nu stiu ce fac in timpul liber, unii cu altii, asa ca iti impartasesti indoileile si altora, ca sa stie si ei... Desigur, tu cauti adevarul, echitatea, dreptatea... cauza ta este nobila!
Nu mai bine ti-ai alege alta abordare? Una care sa faca efectiv ceva, nu doar sa judece pe altii?
Sau nu mai bine ti-ai alege o cauza? Una care chiar sa fie nobila... Nu mai bine ai pune umarul, in loc sa pui comentariul care cere sange si instiga la prostii?
Si voi incheia cu inca o provocare pentru omul contemporan, comentator. Cum ai comenta zicala urmatoare, cu autor necunoscut:
"Great minds talk about ideas, average minds talk about things, small minds talk about other people"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu