Daca explorezi domeniul de cunoastere al coaching-ului conversational, te intalnesti intr-un punct si cu aceasta intrebare:
"De ce este important sa fim deschisi?"
Este mai mult o invitatie la a te gandi decat o intrebare cu raspuns corect sau gresit. Voi ce ati zice?
"Ca sa fi meritat timpul pe care l-am alocat", am gandit eu la prima vedere. De ce am participa la o conversatie in care nu suntem dispusi sa fim deschisi? Probabil ca nu ne asteptam ca, fara participarea noastra activa, care implica, printre altele, si a fi deschisi la ce s-ar putea intampla, rezultatele reale obtinute sa fie magice. Asa ca... de ce nu am fi deschisi, daca ne asumam decizia de a participa la o conversatie?
De aici spatiul ideilor a prins, brusc, complexitate. :) Sunt atatea motive pentru care cineva ar alege sa nu fie deschis, chiar daca si-a asumat participarea la conversatie! Teama de a nu fi inteles, teama de a te expune, grija de a fi riscat prea mult (sau prea putin?...), prejudecatile despre interlocutori, situatie, motivatii, dificultatea de a fi deschis, chiar daca rational crezi ca vrei sa faci asta, si desigur lista ar putea continua.
Bun, deci are sens intrebarea! So let's go deeper.
"Ca sa contribui activ la a obtine rezultatele pe care le doresc din conversatie", a fost urmatoarea mea varianta. Dar daca nu imi este clar deloc ce-mi doresc? Sau daca nu reusesc sa vizualizez ce contributie as putea avea, prin conversatie, catre rezultate? Sau daca nu ma simt acum, aici, dornic de a fi o persoana activa? Cred ca in oricare din aceste situatii, ideea de a fi deschis ar deveni mai degraba amenintatoare, decat incurajatoare si optimista.
"Ca sa fac o diferenta pentru ceilalti care vor fi afectati cumva de rezultatul conversatiei mele". Aici apare insa componenta asteptarilor celorlalti de la mine. Ce cunosc despre aceste asteptari? Ce acord, formal sau informal, mi-am dat eu fata de aceste asteptari? Si daca deschiderea mea nu este ceea ce, in situatii de genul acestia, imi obtine rezultate, iar ceilalti stiu asta? Oare nu ar fi mai degraba gresit, daca este asa, sa experimentez prin a fi deschis?
Oarecum intrigata de diversitatea raspunsurilor aparent plauzibile, am explorat si raspunsul "din carte". Care mi-a placut mult si mi-a parut ca include tot ce am gandit mai sus plus alte elemente, totul intr-o maniera mult simplificata!
Este important sa fim deschisi pentru ca prin a fi deschisi le permitem celorlalti sa ne cunoasca! Si noua ne facilitam propria cunoastere, prin conversatiile cu alte persoane! Caci prin conversatie fixam si dam viata unor ganduri care, altfel, raman undeva, in abstractizarile individualitatii noastre, supuse, ca orice e omenesc, transformarii, imprastierii, disparitiei, poate.
Iar a permite celorlalti sa ne cunoasca este important pentru ca astfel construim increderea. Iar pe incredere construim, ulterior, relatii de durata.
Deci ar fi un circuit simplu: deschidere - cunoastere de catre ceilalti - autocunoastere - incredere!
Credeti ca e simplu? :)
