Imi amintesc din copilarie zicala "daca pui si un strop de pasiune, atunci...". Era utilizata zicala in contexte diverse - la tv, de unii profesori, poate chiar de unele persoane pe care nu le asociez acum, concret, cu vreun loc sau vreo data, doar ca imi amintesc ca au existat.
Mai tarziu am inceput sa aud o varianta a aceleiasi idei, pe negativ - "Daca nu e si pasiune, nimic nu e". Sau, ma rog, variatiuni, conceptul de baza fiind ca fara pasiune nu se face nimic.
De curand am observat un trend, dat de unele persoane foarte tinere, care se pare ca au preluat intelepciunea despre pasiune, in varianta ei negativa, pentru a o folosi ca motivatie a unor decizii personale de a renunta la a face lucruri.
Voi ati intalnit tineri care s-au straduit sa va explice cum nu au reusit ei sa faca diverse (activitati obiective, din zona profesionala), pentru ca nu simteau pasiune pentru activitatea respectiva? Eu am intalnit, suficienti cat sa ma faca sa ma intreb: oare despre pasiune este vorba? Sau despre altceva?
Si daca despre pasiune este vorba, care e rolul individual pe care fiecare din noi il avem de asumat pentru... nasterea pasiunii? Dar pentru pastrarea ei?... Este oare fair sa blamam un grup, niste prieteni, o echipa, o firma, o natie, pentru ca nu ne ofera conditiile in care sa devenim "pasionati" de cauza pe care ei o reprezinta? Sau este pasiunea invocata doar o modalitate - facila - de a ne achita, onorabil, de propria inabilitate de adeziune la cauza respectiva?
Aveam in minte intrebarile astea de cateva saptamani. Am ales sa nu le scriu pentru ca imi parea prea intunecat tonul articolului. Cum si este :)
Doar ca intre timp am regasit, intamplator, si persoane care, in baza pasiunii lor pentru cauza la care contribuie, gasesc resurse nebanuite pentru a depasi limitarile pe care insasi cauza (probabil ca din neconstientizare, nu din rea-vointa) le impune. Si aceasta pasiune, care ii motiveaza pe ei, pare... solida, construita pas cu pas si, cumva, mentinuta.
Desigur, se naste aici o alta intrebare - oare, in aceste situatii, cauza este demna de angajamentul - plin de pasiune - al persoanei? Dar aceasta este o alta intrebare, o alta postare, o alta conversatie!
In ceea ce priveste pasiunea, parerea mea dupa ce am observat - zic eu - ambele fete - este ca oricat de sublima si magica pare ea, in sine, pasiunea, depinde de maturitatea si responsabilitatea fiecaruia cum ne alegem sursa, cauza si obiectul pasiunii, si ce actiuni ne asumam, in baza alegerii. Si mai ales depinde de noi viitorul pasiunii, "soarta" ei.
La fel de valabil pentru pasiunile profesionale, ca si pentru cele personale.
